O întrupare a iubirii,
Cu lacrimi roșii sângerii,
Plângea în timpul rugăciunii
Cuprins de spaima mare-a morții.

Un Miel Preasfânt făcut păcat
Avea să fie greu lovit,
Dar chiar și-n chinuri S-a rugat,
Chiar de-a fost batjocorit.

Pentru mine, vinovatul,
Care moartea I-a dorit,
Pentru cel ce-avea păcatul
Și deloc nu L-a iubit.

Din a Sa măreață cruce
Curge-o veșnică iubire
Prin Sfânt și vărsatul sânge
Pentru tine, pentru mine.

Dragostea totu-a biruit,
Nimic nu-i prea greu pentru ea.
Din iubire S-a jertfit
Luând în spate moartea mea.

Cel ce nu avea păcat
S-a făcut cel mai de jos
Ca eu să pot să fiu scăpat.
Și numele ÎI e Hristos.

Fiind în trup, om ca și mine
Frica L-a cuprins un pic,
Cerând să plece de la Sine
Pedeapsa Celui Preaputernic.

Sentința nu I S-a schimbat
Și Domnul tot avea să moară
Sus, pe cruce înălțat,
Ridicând o grea povară

Ce era scrisă-n dreptul meu,
Dar Domnul pentru El a vrut-o
Ca mie să nu-mi fie greu.
Atunci robia mea a rupt-o.

Și cu drag El m-a chemat
Pe nume-n ziua cea aleasă
Când din lume m-a salvat
Intorcându-mă acasă.

Mi-a dat în dar o nouă viață,
Una ce n-am meritat,
Fără lacrimi mari pe față,
Fără moarte și păcat,

Fără să fiu dator morții,
Ci doar cu gândul către cer,
Fără frica groazei nopții,
Așteptându-L credincios pe El

Și nădejdea credinței mele
Ce se va descoperi când,
Departe de griji și probleme,
Voi fi în nor cu El zburând

Aflându-mă în gloria-I mare,
Ce o să se verse pe pământ,
Împreună cu-ale cerului ostroave
Pe drum spre Israelul sfânt.

Țara mea cea mult dorită,
Ce-o aștept cu-atâta drag.
Casa mea cea mult visată,
Unde Tata-mi stă-n prag.

Să-mi ureze-un bun venit
În locașul bine ales
Ce Isus mi-a pregătit
De efort să m-odihnesc.

La aceea zi visez cu dor.
Zi în care Domnu-mi spune
Că i-am fost bun slujitor
Căci I-am făcut lucrarea-n lume.

Ziua-n care o să-L strâng
În brațe, ca să-I mulțumesc.
La pieptul Lui să stau plângând
Spunându-I ce mult Îl iubesc!

Amin!